COLEGIUL NAŢIONAL „EMANUIL GOJDU”

Pagina este în construcţie

Şi Gojdu, atunci când a afirmat că şi dupa moarte işi va servi de sub glie neamul, n-a rostit o metaforă, căci, murind în 1870, el a lăsat prin testament averea sa pentru constituirea unei Fundaţii Gojdu. Această fundatie, prin buna administrare a ajuns în timp cea mai mare fundaţie din Monarhia Austro-Ungară, după cum declara doamna Maria Berenyi, cercetatoare a istoriei acestei fundaţii. Ca să ne dăm seama de dimensiunea ei şi de scopul pe care l-a avut, este suficient de notat că din banii fundatiei, dupa dorinţa marelui filantrop, romanii din Imperiu au primit burse de studii în marile centre universitare europene, după cum urmeaza:

Perioada	Numar burse	Ajutoare studenti	Burse elevi
1870 - 1900	1492	358	455
1901 - 1918	1835	570	673

După 1918, odată cu Unirea Transilvaniei cu Romania, Fundaţia Gojdu a rămas aproape in exclusivitate in Ungaria. Deşi prin Tratatul de pace de la Trianon, Ungaria era obligată să restituie fundaţia (90 la suta din beneficii trebuiau date romanilor ortodocsi din România, 6 la suta celor din Iugoslavia si Cehoslovacia si 4 la sută celor din Ungaria), statul maghiar a amanat strategic protocolul restituirii, Parlamentul maghiar ratificând acordul de restituire doar in 20 iunie 1940, pentru ca pe 30 august acelaşi an, dictatul de la Viena să i se anuleze efectul prin ocuparea unei mari părti a Transilvaniei. In 1952 fundaţia a intrat cu toate averile imobile şi mobile, prin naţionalizare, in patrimoniul statului maghiar.

Care stat evident n-a simtit niciodată imboldul in acesti 50 de ani de-a ingriji monumentul lui Gojdu din cimitirul Kerepesi din Budapesta. N-a prea avut grijă de el nici comunitatea romanească din Ungaria. Mai mult, Vicariatul roman ortodox din Gyula a obtinut dupa stiinţa noastră, de la statul maghiar, ca rascumparare a unei parţi din Fundaţia Gojdu, o sumă de 30-40 milioane forinti. Suma ce a investit-o integral în supraetajarea vicariatului, a sediului si locuinţelor salariatilor, a placării lor cu marmură vânătă şi nici un forint pentru refacerea mormântului marelui mecenat, ai căruia erau de fapt acesti bani. Cum de altfel, nici pentru igienizarea marii Biserici Ortodoxe Române aflată vizavi de vicariatul ortodox din Gyula. Nu a intervenit nici statul român, nici episcopiile românesti ortodoxe al caror slujitor credincios si darnic a fost Gojdu, in viată şi după.

Articol preluat din ziarul "Crişana"